Batranul tata nu raspundea nimic,privez cu durere senina prin fereastra blocului in care stateam, ca un vultue tintuit intr`o colivie, caruia dusmanii ii confiscasera zborul, darn u libertatea privirii.
-Ai ramas in urma, vremurile tale nu se mai intorc!, strigam cu dispaerare catre el.
Batranul tata era departe, in urma. Se vedea pe sine, alergand, copil, prin lanul mare de grau, apoi tanar, la vanatoare de dropii, isi simtea calul si ogarul care-l urma, apoi cerul, cum il privea si, mai ales, marea.
-Nici anul asta comunistii nu or sa aiba recolta, pentru ca n-o sa ploua, intrerupse batranul tata linistea.
Intre timp, oamenii, ca furnicile, pe santier, construiau blocuri, metrouri, hidrocentrale… Progresul era zguduitor de prezent de continuu. Pikamerele mitraliau linistea zilei, uruitul excavatoarelor devenise muzica muncii continue Transpiratia era interzisa, melancholia, la fel,iar cantecele patriotice voioase ofileau orice forma de vis. Progresul devenise present continuu. In fata lui trecutul disparuse si, o data cu el, si memoria. Iar viitorul ingenunchea umil in fata clipei de-acum. Eternitatea fusese alungata de prea mult present.
Intr-o zi, s-a auzit totusi un vuiet, ca un strigat comun de groaza. Zgomotul pikamerelor s-a transformat in focuri de mitraliera, iar oamenii si-au ascuns inima in blocuri. Strazile ramase pustii strigau disperate dupa ei.
-Tata au cazut! Striga pustiul cu aceeiasi disperare. Or sa-ti dea pamantul inapoi!
Batranul privea tot linistit prin dereastra blocului. Copilul din el alerga prin lanul de grau, muncit de strabunii sai. Alerga pe pamant, ca pe palmele lor muncite.
-Nu inca!,raspunse sec. Inca n-am scapat de EI!
Apoi a venit toamna. Ploua marunt si crucea de lemn infipta in tarana noului mormant parea un umil catarg in marea de tacere.
-Tata, ia-ti pamantul inapoi! Striga copilul meu. Ai tot dreptul! Acuma de poate.
Iar eu priveam tintuit pe fereastra blocului meu.
-S-au schimbat vremurile, traim in alt timp,nu vezi?
Eu il vedeam in amintire pe tata cum tace.
-Nu inca, i-am raspuns. N-am scapat inca de ei…
Undeva, in camera, televizorul deschis anunta ca Romania a pasit intr-o alta epoca istorica, a iesit din communism si a apucat-o pe drumul progresului si al democratiei. Inca o data istoria isis batea joc de mine."
[Dan Puric , "Despre OMUL FRUMOS"]
Poza : Budapesta, 2008
