...

"Ai ramas in urma!..., tipam eu la batranul meu tata.>Se construiesc blocuri, se asfalteaza..
Batranul tata nu raspundea nimic,privez cu durere senina prin fereastra blocului in care stateam, ca un vultue tintuit intr`o colivie, caruia dusmanii ii confiscasera zborul, darn u libertatea privirii.
-Ai ramas in urma, vremurile tale nu se mai intorc!, strigam cu dispaerare catre el.
Batranul tata era departe, in urma. Se vedea pe sine, alergand, copil, prin lanul mare de grau, apoi tanar, la vanatoare de dropii, isi simtea calul si ogarul care-l urma, apoi cerul, cum il privea si, mai ales, marea.
-Nici anul asta comunistii nu or sa aiba recolta, pentru ca n-o sa ploua, intrerupse batranul tata linistea.
Intre timp, oamenii, ca furnicile, pe santier, construiau blocuri, metrouri, hidrocentrale… Progresul era zguduitor de prezent de continuu. Pikamerele mitraliau linistea zilei, uruitul excavatoarelor devenise muzica muncii continue Transpiratia era interzisa, melancholia, la fel,iar cantecele patriotice voioase ofileau orice forma de vis. Progresul devenise present continuu. In fata lui trecutul disparuse si, o data cu el, si memoria. Iar viitorul ingenunchea umil in fata clipei de-acum. Eternitatea fusese alungata de prea mult present.
Intr-o zi, s-a auzit totusi un vuiet, ca un strigat comun de groaza. Zgomotul pikamerelor s-a transformat in focuri de mitraliera, iar oamenii si-au ascuns inima in blocuri. Strazile ramase pustii strigau disperate dupa ei.
-Tata au cazut! Striga pustiul cu aceeiasi disperare. Or sa-ti dea pamantul inapoi!
Batranul privea tot linistit prin dereastra blocului. Copilul din el alerga prin lanul de grau, muncit de strabunii sai. Alerga pe pamant, ca pe palmele lor muncite.
-Nu inca!,raspunse sec. Inca n-am scapat de EI!
Apoi a venit toamna. Ploua marunt si crucea de lemn infipta in tarana noului mormant parea un umil catarg in marea de tacere.
-Tata, ia-ti pamantul inapoi! Striga copilul meu. Ai tot dreptul! Acuma de poate.
Iar eu priveam tintuit pe fereastra blocului meu.
-S-au schimbat vremurile, traim in alt timp,nu vezi?
Eu il vedeam in amintire pe tata cum tace.
-Nu inca, i-am raspuns. N-am scapat inca de ei…
Undeva, in camera, televizorul deschis anunta ca Romania a pasit intr-o alta epoca istorica, a iesit din communism si a apucat-o pe drumul progresului si al democratiei. Inca o data istoria isis batea joc de mine."

[Dan Puric , "Despre OMUL FRUMOS"]




Poza : Budapesta, 2008

vote for me!

MARTIE...

- Până acum n-am întâlnit dragostea.
- Probabil, ai ocolit-o...
- Nu...eram prea ocupat,prea absorbit de învățătură.
- Și pentru iubire nu ți-a rămas deloc timp?
- Dragostea pe care n-o cauți nu vine...
- Cred că vine, mai degrabă, când n-o cauți...


Mihail Drumeș - Scrisoare de dragoste
Poza : Saturn,2009

...

"Să mănânc la iarbă verde, să dorm după masă pe malul unui râu, să mănânc piersici, creveți, cornuri,orez vâscos, să înot, să dansez, să-mi cumpăr pantofi, lenjerie, parfum, să citesc ziarul, să casc gura la vitrine, să iau metroul, să pândesc ceasul, să întind rufele, să merg la Operă, la Bayreuth, la Viena, cumpărărturi in supermagazine, să fac grătare, să fac gălăgie că ai uitat cărbunii, să mă spăl pe dinți odată cu tine, să tund gazonul, să citesc ziarul peste umărul tău, să nu te las să mănânci prea multe alune, să vizitez pivnițele de pe Loire și pe cele de la Hunter Valley, să fac pe proasta, să trăncănesc, să-ți prezint pe Martha și pe Tino, să culeg mure, să gătesc, să mă întorc în Vietnam, să port un sari, să lucrez în grădină, să te trezesc iar pentru că sforăi, să mă duc la grădina zoologică, la piața de vechituri, la Paris, la Londra, la Melrose, la Piccadilly, să-ți cânt șansonete,sp nu mai fumez, să te rog să-mi tai unghiile, să cumpăr veselă, prostii, lucruri care nu folosesc la nimic, să mînânc înghețațată, să mă uit la oameni, să te bat la șah, să ascult jazz, reggae, să dansez mambo si cha-cha-cha, să mă plictisesc, să fac fițe, să stau îmbufnată, să râd, să te răsucesc pe degete, să caut o casa cu vedere spre o pajiște cu vaci,să umplu cu nerușinare cărucioarele la magazine, să revopsesc tavanul, să cos perdelele, să stau la masă ore întregi discutând cu oameni interesanți, să te țin de bărbiță, să-ți tund părul, să smulg buruieni, să spăl mașina, să văd marea, să văd filme vechi romanțioase, să te tot chem, să-ți vorbesc pe șleau, să învăț să tricotez, să-ți tricotez un fular, să deși oroarea asta, să adun pisici, câini, papagali, elefanți, să inchiriez biciclete, să nu le folosesc, să stau întinsa în hamac, să recitesc povești pentru copii de pe vremea bunicii, să revăd rochiile lui Suzy, sa beau margarita la umbră, să trișez, să învăț să folosesc un fier de călcat, să arunc fierul de călcat pe fereastră, să cânt în ploaie, să fug de turiști, să mă amețesc, să-ți spun tot adevărul, să-mi amintesc că nu orice adevăr trebuie spus, să te ascult, să îți dau mâna, să-mi recuperez fierul de călcat, să ascult textele cântecelor, să pun ceasul să sune, sp uit geamantanele, să mă opresc din alergat, să duc gunoiul, să te întreb dacă mai iubești, să discut cu vecina, să-ți povestesc despre copilîria mea din Bahrein, despre inelele doicii mele, mirosul de henne și bobițele de chihlimbar, să fac bucățele de pâine pentru inmuiat, să scriu etichete pentru borcanele de dulceață
- De cât timp scrii asta?
- De când ai plecat
- De ce ?
- Pentru că mă plictisesc, mi-a răspuns ea pe un ton vesel, mor de plictiseală, închipuie-ți..."


[Anna Gavalda - O iubeam. Titlul original: Je l'aimais]
Poza : Sibiu, 2009